Despre cum se intinde coarda

 

Eu nu cred in coincidente. Ati vazut Magnolia? Unele lucruri sunt imposibil de imaginat chiar si de catre cel mai haotic visator. Coincidentele aparente insa, ce isi au originea in manevrarea atenta a sforilor din culise, sunt deja alt subiect. They never break your fall- but your neck.

Nu compar niciodata diversele stadii prin care trece o persoana. Le iau ca atare si consider ca elementul nou, care poate face diferenta intre ce a fost si ce este cineva, a existat dintotdeauna, dar nu l-am observat eu. Cu alte cuvinte, voi spune ca Jackson a fost intotdeauna obsesiv. Nu stiu cum altfel sa numesc o persoana care imi trimite mailuri cu poze din locul unde tocmai am fost (da, un loc public, o bodega mai exact, si mai exact the Jack), urmate de mentiunea (sau poate amenintarea) ” ti-am zis ca aflu daca vreau”.

De ce? Ca sa afle, citez, “profilul fizic” al celui care, din nou citez, “l-a inlocuit”. Cum? Chipurile rugand un “amic”, client fidel al bodegii cu pricina, sa ma imortalizeze in cazul in care apar. Si nu atat pe mine, cat pe ‘EL’.

Vorbeam mai sus despre cum se intinde o coarda pana se ajunge la tensiunea maxima dinainte de rupere. Adevarul contine de fapt o cunostinta comuna care a intrat si a iesit din bodega fara ca eu sa observ, care intamplator s-a fotografiat cu mine undeva pe fundal, pentru ca acasa sa descopere ‘realizarea’ pe care sa i-o arunce in fata lui Jackson. Acesta, incantat de gogoasa detectivista pe care putea sa mi-o toarne pe nerasuflate, a zaharisit-o bine cu textul “ti-am zis ca aflu daca vreau” si mi-a livrat-o in mail, decupand poza in asa fel incat sa elimine adevaratul subiect al fotografiei.

Coincidenta? Cu siguranta.

Singura problema este ca, undeva intre “vroiam doar sa il vad cum arata” si “de fapt, sa vezi, asta e poza originala”, coarda s-a rupt.