Feel in the blanks

 

Din nou despre betzia cu senzatzii. Aiurea pe strazi la ore tarzii. Aud dieselul cum toarce, undeva in fundalul cd-ului “extra bluesy falling on asleep” cu Robben Ford. Nu ma grabesc nicaieri. Probabil nici el. Cu coada ochiului ii studiez nemultumirea cu care loveste la intervale regulate odorizantul de masina agatzat de parasolarul din dreptul pasagerului. Ca un pisoi mare, stresat si fascinat in acelasi timp de jucarica atarnata cu atza in dreptul privirii sale.

“Sunt obosit. Hai sa mergem acasa, nu mai am chef de oameni.” Il aud. Nici eu. Si virez dreapta in loc de stanga la timpuri noi. Da, sa mergem acasa, unde o sa te fac sa taci. La vanatoare dupa momentele fara cuvinte. Parchez la locul obisnuit, cobor, rad. “Urca inapoi”. Ma priveste nelamurit. “Urca inapoi, am uitat sa-mi iau tigari”.

Parchez din nou. Coboram. Balanseaza pe deget plasa cu suc bere si tigari. In fata blocului rad iar, imbecilizata. “Stai, stai… inapoi la masina… am uitat cheile de la casa”. Astia pun ceva in salata cu pui de la Ruby Tuesday?

A 3a oara in fata blocului realizez ca probabil am uitat sa pun alarma la masina. Dar chiar nu mai conteaza de data asta si rad, rad mult. Have you ever had fits of laughter during orgasm? Exact asa ma simt, rad necontrolat, ca intr-o relaxare a muschilor si a intelectului. Let go.

Ii numar in gand nasturii camasii si ma gandesc cam in cat timp as putea deveni the master of skin. Hush now baby, am vorbit prea mult in seara asta. Si am ras prea mult. Ne contopim ? Probabil. Nu o sa iti spun povestea despre jumatatile de cerc. So hush. Sa ai toate simturile date la maxim, pana in pragul in care toti receptorii nervosi sunt pe punctul de a ceda. Exact asa cum cedeaza si boxele la bas puternic.

Fumam tigara, ce zici?

Filling in the blanks. Sau feeling in the blanks.

PS: da green, acum e vorba despre seCs .