Ma fascineaza actorii
noiembrie 8, 2006
La 3 noaptea, cand incerci sa adormi incolacit intre perne, dar cu televizorul deschis pentru a fugari bizareria viselor inspirate din ultimele vizite pe deviantart ultimul lucru la care te astepti este soneria interfonului. Dar asa sunt actorii, daca ai actori in anturaj trebuie sa iti pastrezi jaluzelele ridicate, invitatie nocturna pentru cei ce cutreiera noaptea cand nu mai e nimic altceva de facut.
Deschid usa. Lion, cu obisnuitul sau aspect de placebo in dizgratie, rotind pe degete un pachet de Viceroy pe trei-sferturi gol, cu cearcane vinete si privire ce porneste din ceafa, sprijindu-se de tocul usii. Il intreb daca s-a gandit vreo clipa ca puteam fi cu cineva, imi raspunde ca nu, ca daca as fi fost cu cineva probabil as fi tinut luminile aprinse si nu as fi avut buzele atat de palide. Zambesc si il invit inauntru.
Ma fac ghemotoc in pat, invelindu-ma, Lion se tranteste pe jos, sprijinindu-se cu spatele de unul din scaunele de la bar. Sta cu o tigara in mana, nu si-o aprinde. Vorbeste si nu aud ce spune. E un spectacol in sine, cum isi ingusteaza ochii, cum isi injumatateste zambetele, aruncandu-le intr-un singur colt al buzelor, cum maltrateaza tigara neaprinsa. Such a sly guy.
Ma intreaba daca mi-e somn, ii spun ca nu, e interesant ce spune, dar nu aud o vorba. Raspund instinctiv, pentru ca il cunosc. Stiu ca urmeaza sa imi spuna ca se simte singur. Da, hello, so do I. Ce straniu, astea sunt raspunsuri la intrebari care nu se pun niciodata. Cand e ultima oara cand ai auzit intrebarea “Cat de singur/a te simti?”. Nici nu conteaza, de regula e ceva ce vine dinauntru, e o afirmatie nu un raspuns.
Inainte de a ma strecura inapoi in visele mele cu iz de deviantart, il aud murmurand ceva despre vacanta noastra prin benzinarii la marginea orizontului, fara “cineasti, cinefili si alti iubitori ai artei”. Vacanta planuita de acum un an, niciodata concretizata. Inceput de noiembrie, momentul bilanturilor anuale.
Aud usa inchizandu-se in urma lui.
