Psiho-terapie pe pelicula
noiembrie 7, 2006
Citeam scenariile lui Radu (Radu a devenit trademark asa ca ii dau numele real).
Azi, in urma unei discutii agresive cu Marascu, s-a ajuns la concluzia ca orice scenariu rezultat cat de putin din experienta noastra de viata (a noastra aka a studentilor) este, inevitabil, un scenariu prost. E prima oara in 4 ani cand nu ii dau dreptate lui Marascu.
Ce preferati sa vedeti? Inca un film despre revolutie, care, ok, atinge o problema socio-politica de mare insemnatate- dar la care nu poti sa relate la un nivel personal/emotional, sau un film despre obsesiile omului din spatele camerelor? Chiar am ajuns in punctul in care filmul “de autor” e de aruncat la gunoi? Salvam masele si ucidem indivizii?
Scenariile lui Radu sunt proaste, indubitabil, si omul are idei putine si fixe: el a iubit o fata in liceu, o fata care nu l-a iubit. E cliseu, e stupid si pueril, e in toate felurile, dar cu totii am iubit pe cineva in liceu care a lasat vreun fel de rana. E uman, e emotional, nu e talentat dar e ADEVARAT.
Asadar? Aruncam obsesiile la gunoi si dezvoltam subiecte de stiri? Chiar se pune capat psiho-terapiei pe pelicula?
