Review Head Control System – “Murder Nature”

Okay, am promis review, iata ca fac review. Nu ca ar interesa pe cineva. Ei bine, incep prin a spune ca, dupa mine, Garm are una din cele mai sexy voci pe care le-am auzit. Pe langa voce sexy se mai poate lauda si cu niste versuri simpatice, cu un “je ne sais quois” al lor, de genul:

“Is a vampire
In the mirror
Eternal?”

Mi-ar fi placut Head Control System daca nu as fi ascultat Ulver sau Arcturus. Nici asa nu imi displace in totalitate, doar ca nu vad rostul unui astfel de proiect? Sustinerea globalizarii? Al doilea gagiu din proiect (care da, e portughez…) stie sa faca de toate (clape, tobe, chitari si cred ca si bas -desi basul nu se aude- vorbim de avantgarde, nu uitati), dar hell, le face intr-un stil atat de “Blood Inside” incat uneori am senzatia ca am incurcat albumele intre ele. Singura diferenta- e mai putin teatral si mai putin pretentios. Ceea ce nu stiu daca e de bine sau de rau.

Prima piesa- “Baby Blue” (inspirat, nu? ) e total reprezentativa pentru album si chiar reuseste sa sune bine, intr-un stil firesc pentru Garm. I love layered vocals si walls of sound. Pe la minutul 3 deja ma plictisesc (revin, piesa e reprezentativa pentru tot albumul…), forteaza nota, prea multe instrumente de-odata… si bun, am inteles ca portughezului ii plac poliritmii dar se cheama poliritmi tocmai pentru ca variaza. Ascult in continuare de dragul lamentarilor lui Garm, in incercarea de a intelege versurile. Nu le inteleg. Nici nu conteaza, dupa cum spuneam are voce sexy.

Ultime mentiuni: am citit, inainte de a ma apuca sa scriu, cateva review-uri pe aceeasi tema. Se spune despre albumul asta ca ar fi “very heavy”. Nu e. Se spune ca e “Meshuggah and Tool rip-off”. Nu e (oricat de bine… sau rau ar suna asta). Se spune ca e altceva fata de Ulver. Nu e. E Blood Inside tradus pe intelesul tuturor. Ma bucur ca nu au masacrat Perdition City.

Probabil nu as fi ascultat Head Control System daca nu ar fi fost coada norvegianului bagata pe-acolo. Si da, poate as fi vrut sa fie a Tool rip-off, ca sa imi justific intentiile clare de a-i trimite lui Garm un mail in care sa ii sugerez sa preia microfonul din Tool. Sa cante Maynard cu portughezul. Hell, ma pot lipsi chiar si de versurile lui Maynard. Sa il concedieze de tot. Irevocabil. Sa il izoleze la vie si sa il lase sa faca vin- se pare ca e singurul lucru la care se mai pricepe in ultimii 5 ani.

Who’s in a bunker?

De la CRT-uri ma dor ochii. Mai ales de la cele de 17″. Mai ales daca stau in fata mea mai mult de 8 ore. Ceea ce bineinteles s-a intamplat si azi. Proiectul urla in Premiere Pro 2.0 HD si noi jucam un nou simulator de zbor pe perete, cu proiector si joystick. Ma luase cu ameteala, tot invartindu-ma deasupra aeropotului din Palma de Mallorca, intr-un moto-avion rosu. Am fi incercat si un Far Cry dar, ca orice produs Ubisoft, refuza cu incapatanare sa incarce texturile in paralel cu randarile minunatiei create de Adobe.

STOOOP! Taie acolo, taie acolo. Asa, e bine acum. Space! Play-aza dracu’ toata nenorocirea. Iar s-a intepat. Trage-i un restart. Intre timp, pe unde mai zburam? Damn, ratez toate aterizarile. Ce bine ca s-a inventat optiunea “no crashes”.

…din bucuriile vietii de freelancer…