This Little World Is All I Need part II (Blunt Instrumental)

Vorbeam in partea I (postata din motive bine intemeiate in alta categorie) despre experientele de “dormit” efectiv cu cineva. Ideea era de fapt cu totul alta, si ce a inceput initial ca un joc de adolescenta s-a transformat intr-un mod de viata. Poate bolnav, poate usor pervers-dar satisfacator.

I am an entertainer by nature, dupa cum spuneam azi-noapte cuiva. Ca e vorba de filme, de muzica, de publicitate sau de sex, fac acelasi lucru- iti vand ceva, iti dau ceva, fac o promotie, o campanie, lansez un single sau un trailer. Smulg si cu penseta un zambet, plusez pana aerul din pamani se condenseaza in ras, pana varfurile degetelor se arcuiesc in nevoia de a atinge. De ce? Ca sa te intorci.

Si pentru a fi a successful entertainer trebuie studiu de piata si de caz, intors targetul pe toate fetele, gasit modalitatea cea mai eficienta de comunicare. Sunt produsul lumilor prin care am trecut, am luat cate ceva din fiecare, deconstruindu-i pe altii m-am construit pe mine. Piece by piece, caramida peste caramida – obsesiile muzicale ale lui Casio, dragostea pentru orice are roti si motor a lui Jackson, dramatismul lui Lucky Strike, senzualitatea unui strain cunoscut demult si uitat instant.

Doar cuvintele sunt ale mele. Viziunile si lumile inchise in cutii- niciodata la expozitie. Le port cu mine pretutindeni, ca pe bijuterii, singurele de altfel cu care ma pot decora fara sa le simt povara.

Vorbea LuckyStrike candva demult despre nomadism. Asta fac si eu- din lume in lume, probabil pana voi gasi, in adevarul altcuiva, atat de multe bomboane cu cafea tare, incat voi ramane treaza – rontaindu-le.

Era asta cumva, rolul jesterilor? Sa iti vanda idei in schimbul unui zambet? Sa iti creeze dependente in schimbul unei senzatii ?

Let me entertain you.