Drama Marlboro

octombrie 29, 2006

Din saga de ce urasc publicitatea, drama pe care o traiesc de cateva saptamani incoace.

Fumez Marlboro Lights de la 18 ani cand mi-am aprins prima nenorocenie numita tigara- in plus, sunt fidela brandului, numai in situatii extreme fumez altceva, si fara prea mult entuziasm. Marlboro Lights erau perfecte, in pachetul lor auriu (da, usor pretentios / snob dar se mula pe mirifica mea personalitate) si filtrul clasic, nu alb ca la majoritatea tigarilor lights. La deruta adversarului.

Si ce s-au gandit baietii? Ca parca Marlboro ar avea nevoie de un make-over, ca tigarile cu filtru clasic confuzeaza, asa ca hai dom’le sa le facem filtrul alb, ca uite si Kent, si Pall Mall si L&M si cine stie mai care au filtru alb (eu nu cunosc pentru ca nu servesc, dupa cum spuneam, alta marca de tigari). Cu ocazia decolorarii filtrului, insa, am observat si un make-over in calitatea tutunului. Make-over in sensul ca pachetul a ramas auriu dar tutunul e mai prost. Adica tigarile sunt mai proaste. La fel de proaste ca orice alte tigari cu filtrul alb. Din pacate lectia aia cu “don’t fix it if it’s not broken” e foarte greu de invatat :( .

A mai observat cineva chestia asta sau e all in my head?

Da, ceva proaspat featuring nemernicul de Garm (bine, bine, Kristoffer Rygg, pentru ca mai nou se da drept om serios ) care, de bine de rau, ramane tipul cu the sexiest voice I’ve ever heard.

Black Metal postmodern. Chiar ma intreb care e diferenta fata de Ulver? Faptul ca se aud toate instrumentele? Faptul ca a indesat si un portughez in proiect? E exact la fel de aglomerat, la fel de obositor si totodata delicios. Revin cu un review imediat dupa ce reusesc sa downloadez tot albumul. Cam greu de gasit, no doubt about that.