Never too Old, Never Jaded
octombrie 28, 2006
Vineri seara. Hanul cuTei. Probabil aici ar merge sa spun ca cerul era senin si luna rotunda- dar nu stiu, nu am observat. Sunt cu masina deci ma pot imbata doar cu simturi si cu… Fanta de portocale. Si cum nimic nu e prea mult, chiar o fac. Toate gandurile carnale imi urla la maxim si imi place. Betzie totala. De ce are lumea nevoie de alcool cand te poti imbata atat de simplu cu oameni?
Si cum time flies when you’re having fun, iata-ma intr-un final livrand cetateanul la domiciliu si luand-o agale spre casa. Ca orice betiv, merg pe trei benzi de-odata, cu toate reflexele atrofiate. Bine ca e patru dimineata si au mai ramas doar putini imbecili pe sosele.
Imi aprind o tigara si ma gandesc la momentele din liceu, cand aveam make-out places preferate, cand se stingea lumina pe la petrecerile de apartament de bloc pentru ca lumea sa se poata saruta in voie. Si acum? Din nou, making out like crazy in a bar. Zambesc amintindu-mi de tipii care ne-au salutat ridicand berea de pe masa. Cu invidie, cum altfel. Are we too old for this? Bineinteles ca nu. Never too old, never jaded.
” I don’t need no walls around me
And I don’t need no drugs to calm me
I have seen the writings on the wall…”
Parchez. Uit sa mai trag frana de mana. Ce sens are? Nu pot sa cad. Vreau sa merg inainte.
