De ce urasc smiley-urile YM

In mod normal, intre a insela pe cineva (as in cheat on someone) si smiley-urile de pe mess exista o singura conexiune, si aia destul de penibila. Doi geeks care au relatie la distantza (si care eventual nu s-au intalnit niciodata fata in fata) trimit ::hugs:: si ::kisses:: nu numai persoanei careia ii lasa smileyuri amorezate pe pagina de 360.

Ei bine, nu e vorba despre asta. Memoria are felul ei aparte de a distorsiona evenimentele pana la cote apocaliptice. Si de cele mai multe ori se leaga de detalii. Probabil ai vazut, un parfum anume, o lumina anume, poate trezi amintiri foarte puternice. La fel functioneaza la mine cu smiley-urile. Cu nu am nici o problema. In schimb, pe asta il urasc cu inversunare. Motivul e cat se poate de simplu- atunci cand consideri ca s-a intamplat ceva naspa, ultimul pe care vrei sa il vezi razand de tine e animalutul asta mic si galben care se tavaleste pe jos, batand cu pumnisorii, distrat la maxim de toata nasolia din jurul tau. Daca as putea, l-as strange de gat.

Acum multa vreme (de ordinul anilor), intr-un avant nervos de a face curat pe hard, m-a pus dracu’ sa sterg tot folderul cu documente. La care evident nu aveam back up. Asa ca m-am apucat blestemand sa recuperez fisierele sterse cu un programel nenorocit de recovery (Active Undelete parca, aviz amatorilor). In aceeasi perioada glorioasa, prietenul meu de la momentul respectiv, mai exact Jackson, nu dispunea de internet a la maison asa ca isi rezolva frecvent problemele pe messenger de pe calculatorul meu personal, salvand logurile in fisiere .txt pe care si le trimitea mai apoi pe mail- n-o sa stiu niciodata de ce- probabil pentru aprofundare.

Pana aici, toate bune si frumoase. Active Undelete-ul dadea rateuri, nu stiam exact ce am recuperat si ce nu, asa ca m-am hotarat sa caut fisierele importante dupa key words (pentru ca oricum aveau titlurile facute praf dupa recuperare). Si ajung la key word-ul “tocmai am avut un meci”, gandindu-ma ca este probabil o expresie frecvent folosita in jurnalul meu de la momentul respectiv (in contextul “meci” cu vreun membru al familiei). Din nou, pana aici toate frumoase. Si nevinovate.

Si ce gasesc ca rezultat? Well, usor previzibil, recunosc, evident un log de-al sus-numitului, o discutie cu un amic de-al lui. Deschid fisierul, vad despre ce e vorba si probabil as fi inchis instant daca nu mi-ar fi sarit in ochi “=))”. Asa ca ma hotarasc sa citesc cele cateva randuri pentru a ma amuza si eu (si da , bine, okay, curiozitatea…). Imi amintesc aproape exact fraza : “Nu mai vorbi despre gagici daca nu dau eu verde, ca tocmai am avut un meci… Si m-a crezut ca nu am inselat-o niciodata..” . Text urmat, evident, de “=))”, apoi de “:))” si la final de “:D”- banuiesc ca stiti, pe Yahoo, astuia din urma ii straluceste si un dinte. Demential.

Si panarama aia mica si galbena tavalindu-se pe jos de ras. Si acum? Well… ori omor smiley-ul ori I kick his ass. Smiley-ul e nemuritor. Recunosc, am incercat sa il anihilez si nu am reusit. So I kicked the guy’s ass. Cu toate astea inca urasc =)) . Inca ceva pe lista chestiilor care ar trebui interzise…

Fata nevazuta a sado-masochismului

Citeam aici despre nevoi care, daca nu sunt percepute corect, pot fi interpretate gresit. Vulgar. Am fost de doua ori in situatia de a iubi pana la (auto)distrugere. A treia oara cu noroc probabil dar nu asta conteaza. Stranie situatie, cand nevoia de a atinge se pierde in nevoia de a distruge to make something MINE. Linia dintre durere si orice altceva ar putea fi definit ca placut e incredibil de subtire, chiar si pentru mine care am fost acolo. Intrebarea logica este daca se poate si altfel?

Nu ma refer la urmele vizibile de pe piele. Pentru ca pana la urma nu despre asta e vorba. E vorba despre “Remember I will always love you/ Even if I tear your fucking throat away/ It will end no other way“- cum spunea cineva (din nou doar pentru cunoscatori).

E grav? E bolnav? E strident si dramatic? Probabil. Si atunci? Ne refugiem in a iubi oamenii intr-un mod cuminte si retinut, ca intr-o casnicie expirata? No way. Asta mi se pare si mai bolnav. Si daca simti ca nu e in regula asa, break it down, articuleaza faptul ca “te iubesc atat de mult incat as putea sa te sfarm” si act like it…

Sau pur si simplu ne putem juca de-a Beverly Hills, schimband amabilitati si politeturi si facand sex ocazional atunci cand parintii nu-s acasa.

… is there any love in PAIN?