Muse- Black Holes and Revelations
octombrie 16, 2006
Ma hotarasem sa nu mai scriu rautati dar iata ca ma intorc pentru ca noul Muse m-a enervat mult prea tare. Astia erau niste gagii simpatici cand i-am “cunoscut” eu prin ‘99 cu “Showbiz”. Okay, nu stiau ei prea multe, dar vocalul chiar ii zicea bine, avea niste acute de zgaria peretii, si in rest- faceau destul de multa galagie pentru numai 3 omuleti.
Apoi au refacut Showbizul in vreo 2 variante (Origin of Symmetry si Absolution) si avand in vedere ca se reeditau- evident intre timp au invatat si sa cante. Am apreciat Absolution pentru ca suna ca un Showbiz usor maturizat (dar din nefericire mai trist nicidecum mai cinic, cum m-as fi asteptat). Cu toate astea, eu intotdeauna prefer primul album. Pentru ca e pur. La majoritatea trupelor proaspat iesite din garaj, primul album e curat, fara fitze, fara mofturi, fara pretentii intelectuale- sunt niste oameni care vor sa se exprime si atat. De cele mai multe ori, pe primul album chiar au ceva de spus. Apoi urmeaza reeditarile. Sau asa numita in popor “facere de kkt” – a se vedea Metallica…
Imi amintesc ca ascultand Absolution ma gandeam ca Muse sunt exact pe linia subtire dintre penibil si okay- grandomanie totala, ziduri de sunet de la capat la altul, zbieretele disperate ale lui Matt (asa il cheama?!), chestii stelare, nave, OZN-uri, extraterestri, simfonii spatiale, titluri pompoase gen “Stockholm Syndrome” (e si cu aliteratie, mai ca iti dau lacrimile de emotie)… Si hop, pe “Black Holes & Stuff” au trecut granitza. Dar nu oricum, ci zburdand zgubilitic spre pajisti mai verzi. Mai exact- spre penibil.
Nu cumva asta e o trompeta pe “City of Delusion”…?
Odiseea Spatiala s-ar fi putut bucura de un soundtrack demential realizat de Muse. Demential pentru ca duce la dementza. Fara cap si coada, toate piesele suna la fel. Nu am reusit sa retin nici macar una singura. Ecouri de Showbiz peste tot, in mare parte dezacordate (deh, old habits die hard…). Nici un fel de revelatie. Pe versuri nici nu m-am uitat, asta nu a fost niciodata punctul lor forte si banuiesc ca nici de data asta nu s-au dezmintit. In rest Muse se ocupa cu lucrurile obisnuite, explodeaza universul, reinventeaza apocalipsa si altele asemenea. Just how bombastic can they get?
Nu pot sa nu mentionez “Knights of Cydonia” care m-a amuzat copios. Okay, moment muzical total ridicol. Toate instrumentele urla din iad. E atat de serioasa piesa incat ma trimite cu gandul la o adunatura de dorks care fac pariuri pe cele mai dramatice si excentrice moduri in care s-ar putea sfarsi lumea. Pentru ca eh, din pacate, lumea nu se termina cu un album prost. Nici macar daca acesta e semnat Muse.
Ma intreb cum au decurs discutiile din studio. Vine producatorul si intreaba “care-i treaba bajeti? Merge, merge? Showbiz IV tre’ sa rupa tot!”. La care Belamy sa ii raspunda (in falsetto, cum altfel) ” Nu maestre… de data asta facem arta!”.
…Si au facut…
octombrie 11, 2007 la 2:35 pm
Nene esti dus de tot.. Daca tu n-ai putut face distinctie intre o piesa si alta pe acest album inseamna ca nu ai priceput chiar nimic din el. Si daca nu l-ai priceput inseamna ca te-a depasit pe tine si nici decum ca e prea prost albumul.. Pentru cei care inca il mai cred pe autorul acestui reviw ii rog sa asculte de exemplu .. Soldier’s Poem sau Hoodoo cantece care amintesc prin atmosfera si cor de voci chiar de celebrii si sper apreciatii de stimabilul de mai sus, ei bine amintesc spuneam de Queen. Dupa ce ascultati aceste melodii treceti la Map of the problematique piesa care o sa va induca un gust de Depeche Mode departe insa de un plagiat sau ceva de genu. Pe urma treceti la piesele “tari” Supermassive black hole si Knights of Cydonia si ascultati cu atentie riff-urile lui Bellamy, riffuri care sunt deja in Guitar Hero: Legends of Rock, specialistii spun unele din cele mai bune riffuri din istorie.. Dupa ce ati facut toate astea ganditiva la fraza de la inceputul comentariului meu, cea care il citea pe expertul nostru in ale Muse-ului de pe acest site. Si daca tot nu sunteti convinsi eu zic sa mergeti sa ii vedeti live pentru ca oricum sunt de vreo 5 ani constant votati cel mai bun live act. Aa si inca ceva Black holes and revelations a fost in repetare randuri ales albumul anului de mai multe reviste si radiouri.