Morgana Lefay – Grand Materia

Dintotdeauna mi s-au parut interesante invierile. Sau mai bine zis resuscitarile. In cazul trupei de fata este cu siguranta vorba despre o resuscitare, si inca despre una foarte practica, cu padele si curent electric aplicat direct in piept, pentru ca termenul de “inviere” ar face trimitere la chestiile mistico-oculte care le plac atat de mult suedezilor…

Cum spuneam urmaream cu interes resuscitarea telenovelistica a Morganei Lefay, trecand prin schimbari de case de discuri, sfasieri de titulaturi si in final reuniuni glorioase sub aripa protectoare a aceleasi case de discuri, sub acelasi nume, in aceeasi componenta.

…Si sincer spun ca avand in vedere schimbarile petrecute, ma asteptam la altceva de la Morgana Lefay care au felul lor caracteristic de a nu suna decat a ei insisi, fara a se autoplagia decat in mica masura. Dar cum power metalul nu poate suna decat intr-un singur fel, si cum de asemenea se leaga inextricabil de glorie si alte chestii asemanatoare, Morgana Lefay a scos un album glorios inca din titlu. Din nou coruri grandioase. Din nou alchimie. Din nou ocultism. Din nou mi-e greata.”Grand Materia”.

Sunt cateva chestii specifice power metalului, inca de la inceputurile lui. Si anume e gay. Nu neaparat in sensul rau… va mai amintiti anii 80 in care toti barbatii pareau gay? Si anii 90 in care aceiasi barbati recunoasteau ca chiar sunt gay? Morgana Lefay fac parte din generatia nouazecista, in care barbatii par gay, trec drept gay, aproape ca s-ar lauda ca sunt gay, desi in realitate nu sunt. Si ca in orice trupa cu fatada gay, si la Morgana Lefay se observa atentia la detalii, compozitiile frumos realizate, cu cap si coada (coada cu sageata in varf, evident), cu forta, cu migaleli pe chitara si riff-uri “cremoase” cum spunea un prieten de-al meu.

“Grand Materia” nu e un album de come back rau. Pastreaza tot ceea ce poate ati iubit vreodata la Morgana Lefay- albumul conceptual, art-urile frumoase, forta, viteza, big balls si vocea aceea de Jim Carrey cand canta “We all need somebody to love”, tremurata direct din amigdale. Mai putin baladele (”Only Time Remains”, “On The Other Side” si “My Task is Done”) care suna a Guns’n'Roses (si nu e un compliment).

Un highlight- “Grand Materia”… cat ed inspirat nu? Deci Grand Materia de pe albumul Grand Materia care se remarca prin corul maiestuos care spune “OOOOooo… (si acum ghiciti…) GRAND MATERIA…”… din nou inspiratie deosebita. Dar nu e rau, are o atmosfera si intra in forta, cu amigdale scartaite si tremurate, riff-uri crunchy si un bass excelent care spune o poveste.

Ultima remarca- go go gay metal. Scuze. Power metal am vrut sa scriu. Si gay metal dar in sensul bun… (da, exista un sens bun al cuvantului gay!).